„Vie, curg?toare (ca râul din carte, pe malul c?ruia Doina Ru?ti î?i construie?te propriul Macondo, un loc în care nimeni n-are voie s? se uite la ceas), povestea din Ferenike cucere?te prin culoare ?i ingeniozitate. Întâmpl?rile ?i locurile, casa ?i moara, fântâna, lucrurile (oricât de mari, oricât de mici), p?mântul, apa, de?i pare c? au corespondent autobiografic unic, fixat în real, se deschid toate înspre simbol ?i (uneori) fantastic. Iar personajele, cu nume de la pitore?ti la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate fa??-spate, realitate ?i fic?iune. În mijlocul lor, privindu-i cu ochii de atunci ?i de-acum, e o feti?? care poart? rochii pe poalele c?rora sunt scrise toate numele care i-ar fi pl?cut în locul celui primit.“ — LIDIA BODEA „Ferenike reconfirm? instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ru?ti. O proz? cinematografic?, formidabil?, cu rezonan?e mitologice, în care scenele ni se desf??oar? în fa?a ochilor, iar câteva ruleaz? chiar în bucl?, continuu, obsedant, ca un memento al suferin?elor lumii trecute, privite nu cu deta?are, ci cu o limpezime total?, f?r? bre?e.“ — ROXANA DUMITRACHE
Ferenike | 
